CERTIFICARE CU SAU FĂRĂ STANDARD?

Tatiana Axentuţă

Jurist – Administrator drepturi de autor şi drepturi conexe

ASRO

În contextul european certificarea a devenit aproape o condiţie obligatorie pentru orice firmă românească, o garantare a calităţii produselor sau serviciilor oferite de firma respectivă. Astfel din ce în ce mai multe firme îşi certifică sistemul de management al calităţii (ISO 9001), sistemul de management al mediului (ISO 14001), sistemul de management pentru laboratoarele de încercări (ISO 17025), sistemul de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale (OHSAS 18001), sistemul de management al siguranţei alimentului (ISO 22000), sistemul de management pentru securitatea informaţiei (ISO 27001) şi sistemul de management al responsabilităţii sociale (SA 8000).

Etapele procesului de certificare – evaluarea sistemului actual de desfăşurare a activităţii, proiectarea sistemului, instruirea managementului, întocmirea documentaţiei, implementarea sistemului – urmăresc standardul în baza căruia firma respectivă doreşte să se certifice. Din această cauză achiziţionarea standardului este o condiţie sine-quanon – obligatoriu, deoarece, înainte de cerificare, firma trebuie să aibă implementat un sistem de management, sistem care poate fi realizat tot în baza standardului.

schema certificare

Ce se întâmplă cu firmele care nu au un sistem de management implementat? În principiu toate firmele au un sistem de management implementat (în funcţie de activitatea pe care o desfăşoară), deoarece acest sistem priveşte în primul rând sistemul de organizare şi funcţionare a firmei, sistem care o ajută să ofere produse sau servicii de calitate. Însă în momentul în care vorbim de certificare, standardul nu trebuie să lipsească din documentaţia de certificare, fiind o condiţie care, dacă nu este îndeplinită, constituie o neconformitate majoră (motiv pentru care nu este acordată certificarea).

Achiziţionarea legală a standardului se poate face doar de la Organismul Naţional de Standardizare – Asociaţia de Standardizare din România (ASRO) – aşa cum este reglementat de OG 39/1998, cu modificări, şi care priveşte activitatea de standardizare.

Lipsa unui sistem de management certificat, care a fost doar implementat, nu ajută firmele care doresc să participe la licitaţiile publice sau să acceseze fonduri structurale, deoarece în cele mai multe cazuri existenţa certificării sistemului de management este o condiţie obligatorie care trebuie îndeplinită cumulativ cu alte condiţii.

LIMBA ÎN CARE SE REALIZEAZĂ CERTIFICAREA

Din ce în ce mai multe multinaţionale au intrat pe piaţa din România. Acest lucru a făcut ca multe din actele, documentele pe care acestea le realizează în cadrul activităţilor de zi cu zi să fie realizate în altă limbă decât limba română. Şi atunci se pune întrebarea? Multinaţionalele îşi fac certificarea în limba pe care o folosesc intern sau în limba română? Multe dintre multinaţionale au certificate sistemele de management, dar foarte puţine figurează în bazele de date ale ASRO ca achiziţionând în prealabil standardul respectiv. În cazul în care certificarea s-a făcut în altă limbă decât româna, se poate presupune ca a fost achiziţionat standardul respectiv de la organismul care l-a emis. Dar în situaţia în care sistemul de management a fost certificat în limba română, achiziţionarea standardului de la ASRO este obligatorie.

În privinţa limbii în care s-a realizat certificarea sistemului de management mai intervine şi un alt aspect – în cazul în care s-a făcut după un standard care nu a fost tradus în limba română, dar a fost adoptat ca standard naţional –  înseamnă ca tot personalul cunoaşte limba respectiva, de la portar şi până la directorul general.

Societatea de azi suferă schimbări rapide şi din această cauză procesului de adoptare de noi standarde europene s-a accelerat, astfel încât adoptarea lor ca standarde naţionale prin metoda traducerii este mai dificilă. Din această cauză, de cele mai multe ori, standardele sunt adoptate prin filă de confirmare sau anunţ păstrând conţinutul în limba în care au fost adoptate ca standarde europene. Însă Organismul Naţional de Standardizare – ASRO – este singurul în măsură să ofere o traducere oficială a standardelor europene şi internaţionale dispune de un serviciu de traduceri care face astfel posibilă utilizarea în limba română a standardelor europene şi internaţionale.

2 Răspunsuri la “CERTIFICARE CU SAU FĂRĂ STANDARD?” r r

  1. ghibu dana Says:

    as dori sa stiu care este standardul armonizat pentru fabricarea ambalajelor din mase plastice- dopuri – respectiv ce sistem de certificare trebuie avut.
    va multumesc

    • ASRO Says:

      Lista standardelor române aplicabile în momentul de faţă referitoare la caracterul biodegradabil al materialelor este următoarea:
      1. SR EN 13193:2003 Ambalaje. Ambalaje şi mediu. Terminologie
      2. SR EN 13427:2005 Ambalaje. Cerinţe referitoare la utilizarea standardelor în domeniul ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje
      3. SR EN 13432:2002 Ambalaje. Cerinţe referitoare la ambalajele valorificabile prin formarea compostului şi biodegradare. Program de încercare şi criterii de evaluare a acceptării finale a ambalajelor
      4. SR EN ISO 14851:2005 Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale, în mediu apos, a materialelor plastice. Metoda prin măsurarea consumului de oxigen într-un respirometru închis
      5. SR EN ISO 14852:2005 Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale, în mediu apos, a materialelor plastice. Metoda prin analiza dioxidului de carbon degajat
      6. SR EN ISO 14855-1:2008 Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale a materialelor plastice în condiţii controlate de compostaj. Metoda prin analiza dioxidului de carbon degajat. Partea 1 : Metodă generală
      7. SR EN ISO 17556:2005 Materiale plastice. Determinarea biodegradabilităţii aerobe finale în sol prin măsurarea consumului de oxigen într-un respirometru sau a cantităţii de dioxid de carbon degajate
      8. SR EN ISO 20200:2006 Materiale plastice. Determinarea gradului de dezintegrare a materialelor plastice în condiţii de încercare la compostaj simulate la scară de laborator
      9. SR EN ISO 846:2000 Materiale plastice. Evaluarea acţiunii microorganismelor
      10. SR EN 14047:2004 Ambalaje. Determinarea biodegradabilităţii aerobice finale a materialelor de ambalare în mediu apos. Metoda prin analiza dioxidului de carbon eliberat
      11. SR EN 14048:2004 Ambalaje. Determinarea biodegradabilităţii aerobice finale a materialelor de ambalare
      12. SR EN 14046:2004 Ambalaje. Evaluarea biodegradabilităţii aerobice finale şi a dezintegrării materialelor de ambalare în condiţii controlate de formare a compostului. Metoda prin analiza dioxidului de carbon eliberat
      13. SR EN 14995:2007 Materiale plastice. Evaluarea compostabilităţii. Program de încercări şi specificaţii

      Note :
      1. Standardele menţionate la poziţiile 1 … 9 au fost adoptate prin metoda traducerii, ASRO putând furniza versiunea oficială în limba română.
      2. La poziţiile 10 … 13 au fost adoptate versiunile oficiale în limba engleză ale standardelor.

      Lista nu este limitativă, ea se poate completa pe măsura adoptării unor alte standarde europene, când vor apărea alte standarde.

      Certificarea ambalajelor se poate face in conformitate cu standardul SR EN 13432:2002.

      Dr. ing. Speranta Stomff
      Redactor


Lasă un Răspuns