STANDARDE ELABORATE ÎN ANII ANTERIORI ŞI TRADUSE ÎN 2010

SR EN 1426:2007	Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea penetraţiei cu ac
SR EN 1430:2009	Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea polarităţii particulelor emulsiilor bituminoase
SR EN 1431:2009	Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea prin distilare a liantului rezidual şi a distilatului uleios din emulsiile bituminoase
SR EN 1427:2007	Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea punctului de înmuiere. Metoda cu inel şi bilă
SR EN 1429:2009	Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea reziduului pe sită a emulsiilor bituminoase şi determinarea stabilităţii la depozitare, prin cernere
SR EN 12607-1:2007	Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea rezistenţei la întărire sub efectul căldurii şi aerului. Partea 1: Metoda RTFOT
SR EN 12607-2:2007	Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea rezistenţei la întărire sub efectul căldurii şi aerului. Partea 2: Metoda TFOT
SR EN 12607-3:2007	Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea rezistenţei la întărire sub efectul căldurii şi aerului. Partea 3: Metoda RFT
SR EN 12350-1:2009	Încercare pe beton proaspăt. Partea 1: Eşantionare
SR EN 12350-2:2009	Încercare pe beton proaspăt. Partea 2: Încercarea de tasare
SR EN 12350-3:2009	Încercare pe beton proaspăt. Partea 3: Încercare Vebe
SR EN 12350-4:2009	Încercare pe beton proaspăt. Partea 4: Grad de compactare
SR EN 12350-5:2009	Încercare pe beton proaspăt. Partea 5: Încercare cu masa de răspândire
SR EN 12350-6:2009	Încercare pe beton proaspăt. Partea 6: Densitate
SR EN 12350-7:2009	Încercare pe beton proaspăt. Partea 7: Conţinut de aer. Metode prin presiune
SR EN 12504-1:2009	Încercări pe beton în structuri. Partea 1: Carote. Prelevare, examinare şi încercări la compresiune

NOUA BROŞURĂ A ISO CU PRIVIRE LA IMPORTANŢA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ A MATERIALELOR DE REFERINŢĂ

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO nr. 1292/2010

ISO a publicat o nouă broşură cu privire la Comitetul ISO pentru Materialele de Referinţă (REMCO), ale cărui activităţi de standardizare se referă la exactitatea măsurării, element esenţial al vieţii cotidiene şi al activităţii economice.

Exactitatea măsurării este indispensabilă pentru detectarea conţinutului critic de substanţe periculoase din alimentele pe care le consumăm, pentru stabilirea unui diagnostic precis al stării noastre de sănătate sau pentru a verifica dacă un lot de bare de oţel destinat construcţiei unui pod va prezenta caracteristicile de rezistenţă cerute.

Acest tip de măsurări cere instrumente de măsurare corect etalonate. Astfel, pentru a verifica exactitatea unui cântar, etalonarea va fi realizată cu ajutorul unei greutăţi etalon. Etalonarea instrumentelor face să intervină materialele – kilogramul etalon, de exemplu, care sunt denumite „materiale de referinţă”.

Preşedintele ISO/REMCO, domnul Hendrick Emons, a afirmat:

„Dacă decizii capitale pot fi luate la vederea unor rezultate ale unor măsurări, este fundamental ca datele măsurării să fie demne de încredere. Aplicarea corectă a procedurilor critice de măsurare trebuie să fie controlată cu ajutorul materialelor de referinţă asemănătoare cu materialul de supus încercării, a cărui valoare măsurată este deja cunoscută. Laboratoarele pot astfel să verifice exactitatea măsurărilor lor”.

ISO/REMCO are misiunea de a încuraja un efort internaţional amplu pentru armonizarea şi promovarea materialelor de referinţă, precum şi producerea şi aplicarea lor. Acest comitet a elaborat până în prezent şase ghiduri cu privire la diferite aspecte ale materialelor de referinţă şi a contribuit la organizarea de simpozioane, workshp-uri şi congrese.

Noua broşură descrie obiectivele ISO/REMCO şi organizarea sa internă. Ea explică structura ghidurilor, oferă informaţii de bază, cu definiţii referitoare la materialele de referinţă, precum şi lista membrilor REMCO (33 de state participante şi 3 membri observatori).

Broşura Informaţii cu privire la REMCO – Comitetul ISO pentru Materialele de Referinţă, publicată în franceză şi engleză, poate fi achiziţionată de la ASRO, Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul Vânzări-Abonamente (vanzari@asro.ro), str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88. Ea este disponibilă şi sub formă de fişier PDF pe Web site-ul ISO.

CERTIFICARE CU SAU FĂRĂ STANDARD?

Tatiana Axentuţă

Jurist – Administrator drepturi de autor şi drepturi conexe

ASRO

În contextul european certificarea a devenit aproape o condiţie obligatorie pentru orice firmă românească, o garantare a calităţii produselor sau serviciilor oferite de firma respectivă. Astfel din ce în ce mai multe firme îşi certifică sistemul de management al calităţii (ISO 9001), sistemul de management al mediului (ISO 14001), sistemul de management pentru laboratoarele de încercări (ISO 17025), sistemul de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale (OHSAS 18001), sistemul de management al siguranţei alimentului (ISO 22000), sistemul de management pentru securitatea informaţiei (ISO 27001) şi sistemul de management al responsabilităţii sociale (SA 8000).

Etapele procesului de certificare – evaluarea sistemului actual de desfăşurare a activităţii, proiectarea sistemului, instruirea managementului, întocmirea documentaţiei, implementarea sistemului – urmăresc standardul în baza căruia firma respectivă doreşte să se certifice. Din această cauză achiziţionarea standardului este o condiţie sine-quanon – obligatoriu, deoarece, înainte de cerificare, firma trebuie să aibă implementat un sistem de management, sistem care poate fi realizat tot în baza standardului.

Ce se întâmplă cu firmele care nu au un sistem de management implementat? În principiu toate firmele au un sistem de management implementat (în funcţie de activitatea pe care o desfăşoară), deoarece acest sistem priveşte în primul rând sistemul de organizare şi funcţionare a firmei, sistem care o ajută să ofere produse sau servicii de calitate. Însă în momentul în care vorbim de certificare, standardul nu trebuie să lipsească din documentaţia de certificare, fiind o condiţie care, dacă nu este îndeplinită, constituie o neconformitate majoră (motiv pentru care nu este acordată certificarea).

Achiziţionarea legală a standardului se poate face doar de la Organismul Naţional de Standardizare – Asociaţia de Standardizare din România (ASRO) – aşa cum este reglementat de OG 39/1998, cu modificări, şi care priveşte activitatea de standardizare.

Lipsa unui sistem de management certificat, care a fost doar implementat, nu ajută firmele care doresc să participe la licitaţiile publice sau să acceseze fonduri structurale, deoarece în cele mai multe cazuri existenţa certificării sistemului de management este o condiţie obligatorie care trebuie îndeplinită cumulativ cu alte condiţii.

LIMBA ÎN CARE SE REALIZEAZĂ CERTIFICAREA

Din ce în ce mai multe multinaţionale au intrat pe piaţa din România. Acest lucru a făcut ca multe din actele, documentele pe care acestea le realizează în cadrul activităţilor de zi cu zi să fie realizate în altă limbă decât limba română. Şi atunci se pune întrebarea? Multinaţionalele îşi fac certificarea în limba pe care o folosesc intern sau în limba română? Multe dintre multinaţionale au certificate sistemele de management, dar foarte puţine figurează în bazele de date ale ASRO ca achiziţionând în prealabil standardul respectiv. În cazul în care certificarea s-a făcut în altă limbă decât româna, se poate presupune ca a fost achiziţionat standardul respectiv de la organismul care l-a emis. Dar în situaţia în care sistemul de management a fost certificat în limba română, achiziţionarea standardului de la ASRO este obligatorie.

În privinţa limbii în care s-a realizat certificarea sistemului de management mai intervine şi un alt aspect – în cazul în care s-a făcut după un standard care nu a fost tradus în limba română, dar a fost adoptat ca standard naţional –  înseamnă ca tot personalul cunoaşte limba respectiva, de la portar şi până la directorul general.

Societatea de azi suferă schimbări rapide şi din această cauză procesului de adoptare de noi standarde europene s-a accelerat, astfel încât adoptarea lor ca standarde naţionale prin metoda traducerii este mai dificilă. Din această cauză, de cele mai multe ori, standardele sunt adoptate prin filă de confirmare sau anunţ păstrând conţinutul în limba în care au fost adoptate ca standarde europene. Însă Organismul Naţional de Standardizare – ASRO – este singurul în măsură să ofere o traducere oficială a standardelor europene şi internaţionale dispune de un serviciu de traduceri care face astfel posibilă utilizarea în limba română a standardelor europene şi internaţionale.