Asociaţia de Standardizare din România

Acasă » 2010 » Februarie

Arhive lunare: Februarie 2010

SEMINARUL REGIONAL ASRO – ISO ISO/CEI 27001 – Sisteme de Management al Securităţii Informaţiei Bucureşti, 24-26 februarie 2010

ISOÎn evoluţia economiei globale şi în mod special într-un mediu de afaceri competitiv, informaţia este “ameninţată” constant de diferite surse. Datorită riscului crescut de apariţie a diverselor evenimente care afectează siguranţa informaţiei, poate că cel mai important obiectiv al oricărei corporaţii trebuie să fie protejarea acesteia.

Există o nevoie generală a unei Politici de Securitate a Informaţiei pentru toate organizaţiile, o nevoie de confidenţialitate, integritate, atât pentru organizaţia în sine cât şi pentru informarea clienţilor. Standardul pentru Managementul Securităţii Informaţiei – ISO/IEC 27001:2005 a devenit rapid unul dintre cele mai importante instrumente în acest sens. Sistemul de Management al Securităţii Informaţie (ISMS), ISO/IEC 27001:2005, reprezintă o abordare sistematică a managementului informaţiei astfel încât aceasta să fie în siguranţă.

În acest context, ASRO găzduieşte la Bucureşti seminarul ISO cu tema – ISO/CEI 27001 Sisteme de Management al Securităţii Informaţiei, care va urmări o abordare complexă a standardelor din acest domeniu, punerea lor în aplicare şi modul în care o organizaţie poate efectua procesul de certificare, de evaluare a riscurilor şi de management, de identificare a ameninţărilor şi a vulnerabilităţilor şi a riscului de expunere.

Acest eveniment va oferi informaţii relevante dar şi cele mai bune sfaturi practice. Participanţii:

• vor înţelege şi cunoaşte cerinţele standardului internaţional ISO/ CEI 27001;

• vor afla modalităţile de punere în aplicare a standardelor ISO/CEI 27001 şi  ISO/CEI 27002 şi ruta de certificare;

• vor obţine o perspectivă asupra modului în care se efectuează managementul sistemelor de securitate informaţională, evaluarea de risc şi de selecţie a controalelor.

Mai multe despre eveniment – broşura de prezentare


Anunțuri

CUM ŞI CÂT REPRODUCEM DIN STANDARDE ?

Iuliana Chilea, consilier proprietate intelectuală

Atunci când vorbim despre dreptul de a reproduce dintr-o operă protejată, ne raportam întotdeauna la drepturile patrimoniale pe care le are autorul, persoana fizică, sau subiectul drepturilor de autor, persoana fizică sau juridică, asupra creaţiei intelectuale. Aceste drepturi, drepturi de autor, sunt exclusive şi reprezintă un monopol al autorului asupra creaţiei sale.

În ceea ce priveşte reproducerea standardelor, vom avea în vedere în cele ce urmează, atât prevederile de drept comun (Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, inclusiv Convenţia de la Berna, Acordul OMC privind TRIPS, Directiva nr. 2001/29/EC), cât şi prevederea din legea specială – art. 22 din OG nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare naţională.

Aceasta are următorul conţinut:

„(1) Asociaţia (nr. Asociaţia de Standardizare din România) beneficiază de protecţia dreptului de autor, în condiţiile stabilite prin dispoziţii legale.

(2) Se admite reproducerea ori utilizarea integrală sau parţială a standardelor naţionale sau a conţinutului publicaţiilor ASRO prin orice procedeu numai dacă există în prealabil acordul scris al acesteia.”

Prin urmare, orice reproducere integrală sau parţială, electronică sau pe hârtie, permanentă sau temporară, din standarde sau publicaţii ale standardizării se poate face numai cu acordul prealabil scris al ASRO.

Solicitările de reproducere venite din partea utilizatorilor de standarde vor fi analizate de ASRO ţinând cont, pe lângă celelalte condiţii, de condiţiile utilizării operelor potrivit bunelor uzanţe sau acele „permisiuni legale” prevăzute de art. 33 din Legea nr. 8/1996, care permit utilizarea operelor achiziţionate, fără consimţământul autorului şi fără plată vreunei remuneraţii, sub rezerva respectării condiţiilor stabilite de lege. Având in vedere caracterul specific al standardelor ca opere protejate, precum şi modalitatea specifică de finanţare a activităţii de standardizare, responsabilă de elaborarea de standarde, legea specială arătată mai sus condiţionează orice reproducere sau utilizare a standardelor şi a publicaţiilor standardizării de existenţa acordului prealabil al ASRO, ca titular al drepturilor de autor. În consecinţă, această prevedere specială exclude aplicarea permisiunilor legale prevăzute în art. 33 din Legea nr. 8/1996 (legea generala) pentru standarde şi publicaţiile standardizării.

Totuşi, în vederea asigurării unei utilizări cât mai facile a standardelor achiziţionate, organismele europene de standardizare, printre care şi ASRO, iau în calcul acea practică de „fair use” sau „bune uzanţe” ori de câte ori primesc solicitări de reproducere din partea terţilor. Termenul de „fair use” este folosit în doctrină pentru a identifica acea utilizare licită a publicaţiilor, inclusiv reproducerea lor, în condiţiile în care utilizarea nu contravine scopului utilizării normale a operei şi nu prejudiciază autorul. Ţinând cont de aceste limite, vom dezvolta în continuare aplicarea practicii de „fair use” în utilizarea standardelor şi publicaţiilor standardizării.

Reproducerea integrală

Practic, distingem între reproducerea integrală şi reproducerea parţială a publicaţiilor standardizării. Reproducerea integrală sau efectuarea unei copii după un standard achiziţionat se poate face numai pentru uzul intern al utilizatorului. Este vorba despre acea „copie privată” realizată cu acordul prealabil scris al ASRO (aşa cum prevede legea specială) pentru cercul normal al unei familii, în cazul în care utilizatorul standardului este o persoană fizică, sau pentru cadrul intern de informare şi documentare a angajaţilor unei persoane juridice. Efectuarea de copii ale standardelor de o asociaţie sau de un grup de firme pentru a fi împărţite în rândul membrilor asociaţiei sau a sucursalelor şi filialelor grupului este abuzivă, periclitând scopul utilizării normale a unui standard. O astfel de practică prejudiciază interesele financiare ale organismului de standardizare, ca titular al drepturilor de autor şi, ca atare, nu se poate prevala de excepţia copiei private.

Reproducerile integrale de standarde în cuprinsul unor lucrări subsecvente se realizează numai în condiţiile încheierii unui contract cu ASRO, care să prevadă condiţiile utilizării reproducerii, precum şi remuneraţia cuvenită titularului drepturilor de autor.

Practica unor instituţii publice de a prelua integral conţinutul unor standarde şi de a le încorpora în cuprinsul unor reglementări este, pe de-o parte, abuzivă, încălcând dreptul la integritatea operei şi dreptul de a decide când şi sub ce nume va fi adusă opera (standardul) la cunoştinţa publicului (ambele drepturi de autor ce poartă asupra standardelor), iar, pe de altă parte, o asemenea practică lipseşte în mod incorect standardul reprodus în cuprinsul reglementării de protecţia juridică a drepturilor de autor, lucru de care poate dispune numai titularul drepturilor de autor.

Reproducerea parţială

Reproducerile parţiale sau utilizarea unor pasaje ori extrase din standarde în opere subsecvente comportă un regim special şi, dacă sunt respectate condiţiile prevăzute de lege, fac parte din acea practică de „fair use”. Dreptul de preluare a unor citate sau „dreptul de citare”, care practic limitează dreptul exclusiv de reproducere al autorului, se justifică pe interesul publicului larg, pe interesul general al societăţii de a fi informată, de a lua cunoştinţă de existenţa operelor dintr-un anume domeniu. În doctrină s-a apreciat că, este în interesul progresului şi al ştiinţei (mai ales, dacă vorbim de standarde) de a încuraja exercitarea dreptului de citare (de reproducere de pasaje), astfel încât publicul să poată să afle părerile pro sau contra cu privire la anumite opere publicate ale specialiştilor din domeniu, să poată să analizeze sau să critice operele publicate.

Pe de altă parte, este şi dreptul autorului citat să cunoască opiniile altora despre opera sa, dar şi să fie, pur şi simplu, citat. Prin urmare, dreptul de citare, chiar dacă limitează din exclusivitatea drepturilor autorului, prezintă şi beneficii, rolul operei scrise fiind acela de a fi reprodusă; prin reproducere, opera scrisă se consumă. Pentru a fi considerat însă licit, dreptul de reproducere parţială trebuie utilizat corect, astfel cum prevede legea, el fiind recunoscut nu consumatorului final al operei (care beneficiază de dreptul la copia privată), ci unui alt autor care urmează să insereze citatele în propria-i creaţie.

Şi în cazul standardelor şi al publicaţiilor standardizării, beneficiile citării sau preluării de extrase din standarde în lucrări de specialitate sunt importante. Astfel, factorii interesaţi din domeniu ajung să afle despre apariţia unui anume standard sau publicaţii care prezintă interes. Totuşi, dacă în dreptul comun, citatele, respectând condiţiile legale stabilite, reprezintă o permisiune legală care nu are nevoie de autorizarea autorului, în domeniul standardelor şi al publicaţiilor standardizării, potrivit legii speciale, orice reproduceri parţiale, inclusiv citatele, trebuie să aibă la bază un acord prealabil al ASRO, care, aşa cum am menţionat, va analiza solicitarea de reproducere prin prisma practicii de „fair use”.

Asistăm în prezent la apariţia unui număr mare de publicaţii (mai ales în plină eră a dezvoltării societăţii informaţionale), în care se invocă dreptul de citare pentru a justifica plagiatul. Din acest motiv, Legea nr. 8/1996 prevede strict care sunt condiţiile ce trebuie respectate pentru ca o preluare a unui pasaj dintr-o lucrare preexistentă să poată intra la categoria permisiunilor legale. Cum limita dintre citat şi plagiat este adeseori fragilă, de multe ori, pentru a se pronunţa dacă o reproducere într-o publicaţie este licită sau nu, este chemată instanţa de judecată.

Utilizarea standardelor în limitele bunelor uzanţe

În ceea ce priveşte standardele naţionale şi publicaţiile standardizării, odată obţinut acordul prealabil al ASRO pentru efectuarea reproducerii, vor trebui respectate toate condiţiile prevăzute mai jos pentru a putea califica utilizarea standardului în limitele practicii de „fair use”.

O primă condiţie pentru ca preluarea de extrase dintr-o lucrare protejată să fie o reproducere licită este ca opera din care se face reproducerea să fi fost adusă la cunostinţa publică în mod legal. Atât timp cât opera nu a fost adusă la cunoştinţa publicului, ea rămâne apropiată autorului, el fiind singurul în drept să decidă când şi cum va fi adusă opera la cunoştinţa publică. Pentru standarde şi publicaţii ale standardizării, data la care acestea sunt aduse la cunoştinţa publicului este dată publicării; numai după această dată se poate solicita aprobarea ASRO pentru citarea unor extrase din standard într-o publicaţie. Reproducerea integrală sau parţială a standardelor aflate în fază de proiect (nepublicate de ASRO) şi, prin urmare, neaduse la cunoştinţa publicului din România constituie infracţiune. Nu ne referim aici la reproducerile care se fac în cadrul comitetelor tehnice, între membrii acestora, având drept scop exclusiv de a servi ca suport pentru participarea la elaborarea şi aprobarea standardelor potrivit procedurilor standardizării.

O altă condiţie este aceea a reproducerii identice a pasajului preluat din lucrarea preexistentă, condiţie care derivă din dreptul la respectul integrităţii operei. Prin urmare, ca urmare a obţinerii acordului ASRO pentru efectuarea reproducerii, aceasta trebuie să fie identică, neputându-se modifica sau adăugi la pasajul preluat şi, neputându-se cita două pasaje diferite, indicându-se ca fiind unul singur.

Următoarea condiţie priveşte dimensiunea textului citat, făcându-se aplicarea directă a principiului proporţionalităţii. Pentru a fi licit, citatul trebuie să fie scurt, iar acest lucru se apreciază, de regulă, de la caz la caz, în funcţie de lungimea citatului şi importanţa pe care citatul o are în contextul operei elaborate.  În doctrină, s-a apreciat că citarea va fi ilicită ori de câte ori este excesiv de amplă şi făcută pentru argumentarea unui punct de vedere identic cu cel al autorului citat, când opera în care se foloseşte este lipsită de aport personal şi când ar fi fost suficientă trimiterea la autorul citat care a formulat ideea. Prin urmare, este abuzivă orice reproducere dintr-o operă care, ulterior apariţiei operei subsecvente, face inutilă lectura operei din care s-a preluat.

Şi în cazul standardelor, citatele din standarde sau publicaţii ale standardizării trebuie să respecte acest principiu al proporţionalităţii, condamnabile fiind lucrările alcătuite în mare parte din pasaje preluate din standarde la care se adaugă scurte comentarii ale autorilor ori culegeri de proceduri sau documentaţie internă pentru societăţi şi instituţii alcătuite în mod abuziv din texte ale standardelor naţionale reproduse fără nicio permisiune.

Toate acestea reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor de autor asupra standardelor, prejudiciind titularul de drepturi prin faptul că au drept consecinţă de a face inutilă achiziţionarea standardelor de către cei care au procurat asemenea lucrări, putând fi apreciat chiar ca un act de concurenţă neloială. Limitele bunei uzanţe sau practica de „fair use” la nivelul organismelor europene de standardizare permit o reproducere de până la 10% din standard în cuprinsul altor publicaţii. Trebuie menţionat că, la calcularea acestei cote procentuale, se au în vedere totalitatea pasajelor reproduse dintr-un standard în cuprinsul noii lucrări.

O altă condiţie ţine de scopul în care sunt făcute reproducerile. Astfel, încorporarea de citate sau pasaje din standarde ori publicaţii ale standardizării într-o altă lucrare poate fi justificata numai dacă este făcută în scop ştiinţific sau de informare ori promovare, în scop de comentariu, critică, analiză sau exemplificare. Citatul este licit şi dacă este destinat exclusiv învăţământului, în cadrul instituţiilor de învăţământ (adică cele fără scop lucrativ) şi numai în măsura în care justifică scopul urmărit. Prin urmare, nu pot fi considerate în limitele „fair use” reproducerile din standarde pe care se bazează cursurile de pregătire profesională care se ţin, contra cost, în domeniu. Pentru a fi licite, acestea trebuie să fie precedate de un contract încheiat cu ASRO, contract care să prevadă remuneraţia pe care o va încasa ASRO din vânzarea acestor cursuri.

O ultimă condiţie pentru ca reproducerea de scurte pasaje să fie licită este ca pasajul reprodus să fie identificabil în opera în care este încorporat. Acest lucru înseamnă încadrarea între ghilimele a pasajului citat şi menţionarea sursei reproducerii (numărul şi denumirea standardului sau a publicaţiei ASRO). În plus, având în vedere necesitatea obţinerii acordului prealabil al ASRO, citarea din standarde va fi însoţită de inserarea vizibilă în cuprinsul publicaţiei a următoarei menţiuni:

Această reproducere a fost făcută cu acordul Asociaţiei  de Standardizare din România – Acord de Licenţa nr. ______ din ___________.”.

În concluzie, pentru a se putea prevala de „fair use”, practicile de reproducere limitată trebuie să respecte condiţiile de mai sus. În cazul standardelor şi al publicaţiilor standardizării, legiuitorul a inserat şi condiţia specială a obţinerii acordului prealabil al ASRO, ca titular al drepturilor de autor. Iar motivaţia pentru care a făcut acest lucru este tocmai recunoaşterea efortului deosebit, uman şi financiar, care contribuie la elaborarea unui standard, efort care trebuie respectat prin utilizarea corectă, licită a standardelor, exagerările în această materie conducând uşor la contrafacere.

GRAŢIE UNUI STANDARD INTERNAŢIONAL, SE VOR ACORDA MAI RAPID ÎNGRIJIRI MEDICALE ÎN CAZ DE ACCIDENT RUTIER*

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO nr. 1269/2010

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO nr. 1269/2010

În cazul accidentelor rutiere, rapiditatea intervenţiei vehiculelor de salvare este adesea o problemă de viaţă şi de moarte pentru victime. Pentru a ajuta centrele de urgenţă să deplaseze mai rapid echipele şi echipamentele de intervenţie la locul accidentului, un nou standard internaţional ISO va contribui la asigurarea faptului că mesajele de securitate automatizate emise de vehicule sunt înţelese imediat de către serviciile de urgenţă.

După un accident care lasă conducătorul auto şi pasagerii în stare de şoc, răniţi sau inconştienţi, un vehicul dotat cu un captator de coliziune transmite serviciilor de urgenţă un anunţ automat care indică locul şi ora accidentului, precum şi direcţia vehiculului. Aceste informaţii permit serviciilor de urgenţă să acorde îngrijiri medicale foarte rapid.

Mesajele automate de acest tip sunt decisive dacă accidentul se produce pe un drum mai puţin frecventat sau dacă se scurg ore sau zile până când alerta să fie dată. Datorită transmiterii mesajelor de securitate uşor de înţeles şi fără cel mai mărunt echivoc, de către serviciile de urgenţă, echipele de intervenţie medicală se vor deplasa mai rapid la faţa locului, împreună cu echipamentul adecvat.

Standardul ISO 24978:2009, Sisteme inteligente de transport (SIT). Mesaje de siguranţă şi de urgenţă pentru SIT care utilizează toate mijloacele de transmisie fără cordon. Proceduri de înregistrare a datelor, permite serviciilor respective să înţeleagă imediat semnificaţia precisă a unui mesaj referitor la un accident.

Bob Williams, coordonator al grupului de lucru care a elaborat standardul, a declarat:

Standardul ISO 24978 va ajuta ca informaţiile transmise de vehicul să fie uşor de înţeles la punctul de recepţie de către serviciile de urgenţă şi de intervenţie.

Avantajele sunt clare şi semnificative, mai ales pentru accidentele care au loc în zone îndepărtate sau situate la mare distanţă de centrele urbane. Statisticile arată că localizarea exactă reduce timpul de răspuns al echipelor de intervenţie cu 40% în zonele construite şi cu 50% în zona rurală”.

Utilitatea unui registru de date al mesajului de siguranţă şi de urgenţă nu se limitează doar la accidente. Dacă vehiculul întâlneşte o zonă de polei sau de ceaţă, el poate transmite mesajul altor vehicule care circulă în apropiere sau la centrul local de informare şi de management rutier, pentru a avertiza cu privire la pericol.

Invers, acest centru poate dispune de informaţii transmise de detectoare de polei, vânt sau ceaţă şi poate trimite mesajul vehiculelor care se apropie de zonele periculoase. Metadatele sunt stocate în registrul de date de siguranţă şi de urgenţă pentru ca aceste mesaje să fie înţelese la recepţie.

Noul standard furnizează cadrul unui registru de date care serveşte ca referenţial pentru mesajele de securitate şi conceptele de date. El specifică un ansamblu standardizat de protocoale, de parametri şi o metodă de management al unui registru de date care poate fi actualizat. El se aplică oricărui mijloc de transmisie fără cordon, pentru a îmbunătăţi fiabilitatea de recepţie a informaţiilor cu privire la accident.

Potrivit Raportului cu privire la securitatea rutieră în lume, al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), în fiecare an, accidentele rutiere fac peste 1,3 milioane de morţi şi între 20 şi 50 de milioane de răniţi. La nivel global, bilanţul pierderilor datorate accidentelor rutiere este estimat la 518 miliarde de dolari americani, adică 1-3% din produsul naţional brut mondial.

Un anumit număr de sisteme inteligente de transport şi de iniţiative electronice de securitate, precum „eCall” (apel de urgenţă automatizat) şi sistemele de mesagerie cu privire la accidente Automatic Crash Notification (Notificare automată a accidentului) sunt în curs de elaborare, pentru a reduce la jumătate, în decurs de zece ani, aceste cifre alarmante. Proiectul european eCall şi-a stabilit obiectivul ambiţios de a furniza automat, în întreaga Europă, „un ansamblu minim de date” comun centrelor de sprijin competent în caz de accident rutier.

Standardul ISO 24978 este chemat să joace un rol important în proiectul european eCall. El va fi util şi serviciilor care nu ţin neapărat de urgenţă, mai ales constructorilor de automobile, care pot fi interesaţi de aceste aspecte, pentru a identifica şi a corecta mai rapid defectele de proiectare şi deficienţele de software şi reduce riscurile de responsabilitate.

Standardul ISO 24978:2009, Sisteme inteligente de transport. Mesaje de siguranţă şi de urgenţă pentru SIT care utilizează toate mijloacele de transmisie fără cordon. Procedură de înregistrare a datelor, poate fi achiziţionat de la Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul Vânzări-Abonamente (vanzari@asro.ro), str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88.


* Asociaţia de Standardizare din România – organismul naţional de standardizare – va adopta standardul ISO 24978:2009, Sisteme inteligente de transport (SIT). Mesaje de siguranţă şi de urgenţă pentru SIT care utilizează toate mijloacele de transmisie fără cordon. Proceduri de înregistrare a datelor, în trimestrul IV al acestui an