Asociaţia de Standardizare din România

Acasă » Noutati » O SUTĂ DE ANI DE LA SCUFUNDAREA TITANICULUI

O SUTĂ DE ANI DE LA SCUFUNDAREA TITANICULUI

OBIECTIV: SECURITATEA

În aprilie 1912, în Atlanticul de Nord, Titanicul se lovea de un aisberg şi se scufunda, făcând 1 500 de victime. În urma acestei tragedii umane fără precedent, comunitatea internaţională s-a mobilizat pentru a întări cerinţele în domeniul echipamentului de salvare, al stabilităţii navelor şi consolidării structurilor, precum şi a dotării navelor cu echipamente etanşe. Pentru a răspunde preocupărilor publicului, au fost introduse noi reglementări şi a fost adoptată Convenţia Internaţională pentru Salvarea Vieţii Umane pe Mare (SOLAS), care impune un număr suficient de bărci de salvare pentru toate persoanele aflate la bord, precum şi alte măsuri de securitate.

În septembrie 1934 s-a produs o nouă tragedie: un accident dramatic la bordul unui vas de croazieră de lux, SS Morro Castle, soldat cu moartea a 130 de persoane. Acest lucru a arătat clar că proiectarea vasului, materialele utilizate pentru construcţia sa, practicile discutabile ale echipajului şi lipsa de instruire au favorizat propagarea flăcărilor care au distrus nava. Această catastrofă a condus la cerinţe noi de securitate la incendiu. Regulile de securitate maritime au fost modificate, mai ales cele care specificau utilizarea de materiale ignifuge, realizarea de sisteme de alarmă contra incendiului pe navă, grupuri electrogene de urgenţă, obligaţia de a forma echipajele în domeniul procedurilor de luptă contra incendiului şi de a acorda o atenţie mai mare exerciţiilor şi procedurilor de securitate la incendiu. S-au întreprins numeroase reforme cu privire la condiţiile de acordare a diplomelor ofiţerilor din marina comercială. Tragedia Titanicului şi a SS Morro Castle au jucat astfel un rol major, conducând la crearea unui organism internaţional permanent în domeniul securităţii maritime.

În 1948, o convenţie internaţională punea bazele a ceea ce va deveni mai târziu Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI). Dacă obiectivul primei OMI era să se ocupe de problemele de securitate, o nouă problemă nu întârzie să îşi facă apariţia: poluarea. În 1967, naufragiul petrolierului Torrey Canyon şi deversarea a peste 100 000 de tone de petrol brut pe coastele Marii Britanii au deschis ochii asupra riscului mareelor negre pentru mediul marin. În câţiva ani, OMI a stabilit o serie de măsuri care şi-au propus să prevină asemenea accidente şi să reducă la minimum consecinţele lor. Ea a abordat, de asemenea, ameninţările care planează asupra anumitor operaţii de rutină şi a stabilit Convenţia Internaţională pentru Prevenirea Poluării de către Nave (MARPOL). În 1961, ISO devenea cea de-a doua organizaţie neguvernamentală care obţinea statutul de observator şi  colaborator al OMI. Acest parteneriat avea să fie consolidat în 1995 cu adoptarea de către ISO/TC 8, Nave şi tehnologie maritimă, a unei noi viziuni strategice pentru a îmbina mai bine cerinţele industriei cu cele ale organismelor de reglementare. Un loc important a fost acordat colaborării active cu OMI şi alte organisme guvernamentale şi de reglementare. Marcată de lucrările de standardizare axate pe procese şi sisteme, această colaborare recunoştea importanţa de a angaja toate părţile interesate – de la transportul maritim, la construcţia navală – şi de a ţine seama de problemele de durabilitate. De atunci, parteneriatul strategic cu OMI nu a încetat să capete amploare. Delegaţiile ISO/TC 8 participă la toate reuniunile comitetelor şi subcomitetelor OMI. Necesităţile OMI sunt astăzi sprijinite de peste o sută de standarde ale ISO/TC 8 (publicate sau în curs de elaborare), iar lista continuă să se lungească. În acelaşi mod, numeroase standarde ISO sunt citate în lucrările OMI: Codul de securitate la incendiu, Codul navelor de mare viteză, convenţiile SOLAS şi MARPOL şi alte regulamente, rezoluţii şi circulare ale OMI (în ceea ce priveşte navigaţia, siguranţa, securitatea la bord a vaselor, dispozitivele de salvare, managementul apelor de balast, emisiile şi eliminarea deşeurilor). Activităţile ISO/TC 8 sunt centrate pe standardizarea în domeniul siguranţei pe mare, securităţii transporturilor maritime (şi a lanţului de aprovizionare), a mediului marin, a navigaţiei şi exploatării navelor.

Două standarde au fost elaborate. În primul rând, seria ISO 28000, cu privire la sistemele de management al siguranţei lanţului de aprovizionare. Acest standard generic, care se aplică tuturor tipurilor de organizaţii, din toate sectoarele, bazat pe o evaluare a riscurilor eventualelor perturbări care ar putea interveni de-a lungul lanţului, este singurul standard internaţional publicat în domeniu care ar putea ocaziona o certificare a conformităţii. Cel de-al doilea este seria ISO 30000, cu privire la reciclarea navelor, care facilitează implementarea uniformă a cerinţelor OMI în întregul sector. Rămân multe de făcut în acest domeniu, confruntat nu numai cu provocări noi de ordin  economic şi de mediu, dar şi cu probleme de siguranţă şi de securitate. Sunt în curs iniţiative pentru a promova Codul polar al OMI şi a lupta contra pirateriei (de exemplu, utilizarea gărzilor armate la bordul navelor sau a noilor amenajări care să izoleze echipajele etc). De asemenea, comitetul examinează ultimele realizări ale tehnologiei marine pentru instalaţii maritime şi nave. Progrese semnificative sunt realizate în domeniul salvării, protecţiei la incendiu şi al ecologiei (eficacitatea energetică, combustibilii marini, managementul apelor de balast, impactul zgomotelor navelor asupra ecosistemelor marine şi emisiile eliberate în aer). Tragedia Costa Concordia, la începutul acestui an, ne aminteşte că în domeniile siguranţei pe mare, al securităţii şi al mediului, activitatea nu încetează niciodată. Guvernele reiau reglementările pentru a le aduce eventuale modificări. De asemenea, ISO trebuie să „tragă învăţăminte din experienţă” şi să elaboreze standardele necesare împreună cu OMI. Menţinând această „direcţie”, ISO va continua să furnizeze la timp standardele necesare, pentru a oferi guvernelor şi industriei răspunsurile de care au nevoie.

Căpitanul Charles H. Piersall, preşedinte al ISO/TC 8, Nave şi tehnologie maritimă

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 3, nr. 4, aprilie 2012, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: gasiorovski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: