Asociaţia de Standardizare din România

Acasă » 2016 » Iunie

Arhive lunare: Iunie 2016

Un nou standard privind plăcile de înmatriculare: SR 13078:2016, Vehicule rutiere. Plăci de înmatriculare cu fond retroreflectorizant pentru autovehicule și remorci

Prezentul standard se referă la plăcile de înmatriculare cu fond retroreflectorizant destinate autovehiculelor și remorcilor care circulă în zone cu climat temperat. Standardul a fost elaborat inițial în anul 1992 și a fost revizuit în 1996. Această nouă ediție include modificări tehnice impuse de tehnologia actuală de fabricare a plăcilor de înmatriculare cu fond retroreflectorizant.

Standardul cuprinde prevederi privind condițiile tehnice de calitate referitoare la forme, dimensiuni (atât pentru diferite tipuri de plăci de înmatriculare, cât și pentru litere) și simboluri, materialele din care sunt executate plăcile de înmatriculare, proprietățile fotometrice și colorimetrice ale acestora, durabilitatea, dar și rezistența lor la impact și îndoire, la acțiunea temperaturii, apei, combustibilului și la ceții saline.

Standardul cuprinde atât reguli pentru verificarea calității, cât și metode de verificare a calității materialelor, a dimensiunilor, a proprietăților fotometrice și colorimetrice.

De asemenea, sunt precizate și prevederile privind marcarea, ambalarea, depozitarea și transportul plăcilor de înmatriculare astfel ca acestea să-și păstreze caracteristicile tehnice.

 

Anunțuri

Au fost revizuite două standarde române originale

Autospecialele pentru stingerea incendiilor cu apă și spumă sunt autospeciale de intervenție care acționează nemijlocit sau în cooperare cu altele pentru limitarea și stingerea incendiilor, fiind dotate cu utilaje, accesorii și echipamente specifice și care folosesc ca substanțe de stingere apa și/sau spuma.

SR 13450-1:2016, Mijloace tehnice și procedee pentru prevenirea și stingerea incendiilor. Autospeciale pentru prevenirea și stingerea incendiilor. Partea 1: Clasificare, definiții, terminologie, condiții tehnice generale

Acest standard stabilește condițiile tehnice generale de calitate și respectiv clasificarea, terminologia și definițiile utilizate în proiectarea, realizarea și utilizarea, conform concepției naționale, a autospecialelor destinate prevenirii și stingerii incendiilor, precum și a celor folosite în alte situații de urgență similare.

Prevederile prezentului standard se aplică și în cazul autospecialelor de intervenție și salvare de la înălțime numai pentru funcția de stingere.

În cadrul standardului sunt cuprinse mai multe tipuri de clasificări ale autospecialelor pentru prevenirea și stingerea incendiilor, acestea sunt în funcție de:

– tipul intervenției;

– capacitatea de intervenție;

– modul de acțiune la intervenție;

– felul substanței stingătoare utilizate de autospecială;

– după tipul echipamentului (fără produse de stingere).

Standardul cuprinde prevederi referitoare la dimensiunile de gabarit, masa totală și încărcarea pe punți, puterea specifică în funcție de capacitate,. De asemenea, sunt cuprinse condiții constructive și funcționale, condiții pentru vopsire și marcare și condiții generale de semnalizare acustică și optică.

SR 13450-2:2016, Mijloace tehnice și procedee pentru prevenirea și stingerea incendiilor. Autospeciale pentru prevenirea și stingerea incendiilor. Partea 2: Condiții tehnice generale de calitate ale autospecialelor cu apă și spumă

Prezentul standard stabilește condiții tehnice specifice pentru proiectarea, realizarea și utilizarea autospecialelor pentru stingerea incendiilor care utilizează ca substanțe de stingere apă și spumă.

Standardul cuprinde condiții tehnice de calitate referitoare la condițiile specifice de compartimentare pentru compartimentul echipajului și pentru cel al echipamentelor și accesoriilor de intervenție.

Astfel sunt cuprinse prevederi referitoare la condițiile specifice pentru rezervoarele pentru substanțe de stingere, instalațiile de producere a spumei, dispozitivele de dozare, instalațiile de aspirație, instalațiile de refulare, pentru amplasarea panoului de comandă, comenzilor și robinetelor instalațiilor speciale și pentru monitoare.

A fost publicată versiunea română pentru un pachet de standarde din seria SR EN 12350, Încercări pe beton proaspăt. Beton autocompactat

SR EN 12350 este o serie de 12 standarde europene care se referă la metodele de încercare efectuate pe betonul proaspăt. Din această serie fac parte următoarele standarde:

SR EN 12350-1:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 1: Eșantionare stabilește două moduri de lucru pentru eșantionarea betonului proaspăt: prin eșantionare compusă și prin eșantionare punctuală.

SR EN 12350-2:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 2: Încercarea de tasare stabilește metoda pentru determinarea consistenței betonului proaspăt prin încercarea de tasare.

Determinarea tasării este ușor influențată de modificarea consistenței betonului care corespunde unor tasări cuprinse între 10 mm și 200 mm. Dincolo de aceste extreme, măsurarea tasării poate fi neadecvată și trebuie luate în considerare alte metode de determinare a consistenței.

SR EN 12350-3:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 3: Încercare Vebe stabilește metoda de determinare a consistenței betonului proaspăt prin timpul Vebe. Standardul nu se aplică betonului cu dimensiunea maximă a agregatului de peste 63 mm. Dacă timpul Vebe este mai mic de 5 s sau mai mare de 30 s, betonul are o consistență care nu poate fi apreciată prin încercarea Vebe.

SR EN 12350-4:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 4: Grad de compactare stabilește metoda de determinare a consistenței betonului proaspăt prin determinarea gradului de compactare. El nu este aplicabil betoanelor care conțin granule ale căror dimensiuni maxime sunt mai mari de 63 mm. Dacă gradul de compactare este mai mic de 1,04 sau mai mare de 1,46, betonul are o consistență pentru care determinarea gradului de compactare nu este corespunzătoare.

SR EN 12350-5:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 5: Încercare cu masa de răspândire stabilește metoda pentru determinarea răspândirii betonului proaspăt. Acesta nu se aplică pentru betonul autocompactant, betonul expandat sau pentru cel grosier, și nici pentru betonul cu dimensiunea maximă a agregatului care depășește 63 mm. Încercarea cu masa de răspândire este sensibilă la schimbări de consistență a betonului care corespund valorilor de răspândire cuprinse între
340 mm și 600 mm.

SR EN 12350-6:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 6: Densitate stabilește metoda pentru determinarea densității betonului proaspăt compactat atât în laborator cât și pe șantier.  Standardul nu este aplicabil betonului foarte dens care nu poate fi compactat prin vibrare normală.

SR EN 12350-7:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 7: Conținut de aer. Metode prin presiune descrie două metode pentru determinarea conținutului de aer din betonul proaspăt compactat, preparat cu agregate curente sau relativ dense de dimensiuni maxime de 63 mm. Nici una dintre metode nu este aplicabilă betoanelor preparate cu agregate ușoare, cu zgură de furnal răcită în aer sau cu agregate cu porozitate mare, datorită mărimii factorului de corecție a agregatului în raport cu conținutul de aer antrenat al betonului.

SR EN 12350-8:2010, Încercări pe beton proaspăt. Partea 8: Beton autocompactant. Încercarea la răspândire din tasare stabilește procedura de determinare a răspândirii din tasare și a timpului t500 pentru betonul autocompactant. Această încercare este adecvată pentru dimensiunea maximă a agregatului mai mică de 40 mm.

SR EN 12350-9:2010, Încercări pe beton proaspăt. Partea 9: Beton autocompactant. Încercare cu pâlnia V specifică procedura de determinare a timpului de curgere prin pâlnia V pentru betonul autocompactant. Încercarea este adecvată atunci pentru dimensiunea maximă a agregatului mai mică de 22,4 mm.

SR EN 12350-10:2010, Încercări pe beton proaspăt. Partea 10: Beton autocompactant. Încercare cu cutia stabilește procedura de determinare a capacității de trecere pentru betonul autocompactant utilizând cutia L. Încercarea stabilește capacitatea de trecere a betonului autocompactant prin spații înguste, inclusiv prin spațiile dintre bare de armare și alte obstacole, fără segregare sau blocare. Există două variante: încercarea cu două bare și încercarea cu trei bare. Încercarea cu trei bare simulează o armare mai deasă.

SR EN 12350-11:2010, Încercări pe beton proaspăt. Partea 11: Beton autocompactant. Încercare de segregare pe sită stabilește procedura de determinare a rezistenței la segregare pe sită a betonului autocompactant.

SR EN 12350-12:2010, Încercări pe beton proaspăt. Partea 12: Beton autocompactant. Încercare cu inel J stabilește procedura pentru a determina capacitatea de trecere (măsurată de palierul de blocare), răspândirea prin inelul J și timpul de curgere t500J ale betonului autocompactant prin inelul J. Această încercare este adecvată atunci când dimensiunea maximă a agregatului nu depășește 40 mm.