Asociaţia de Standardizare din România

Acasă » Noutati » A fost publicată versiunea română pentru un pachet de standarde din seria SR EN 12350, Încercări pe beton proaspăt. Beton autocompactat

A fost publicată versiunea română pentru un pachet de standarde din seria SR EN 12350, Încercări pe beton proaspăt. Beton autocompactat

SR EN 12350 este o serie de 12 standarde europene care se referă la metodele de încercare efectuate pe betonul proaspăt. Din această serie fac parte următoarele standarde:

SR EN 12350-1:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 1: Eșantionare stabilește două moduri de lucru pentru eșantionarea betonului proaspăt: prin eșantionare compusă și prin eșantionare punctuală.

SR EN 12350-2:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 2: Încercarea de tasare stabilește metoda pentru determinarea consistenței betonului proaspăt prin încercarea de tasare.

Determinarea tasării este ușor influențată de modificarea consistenței betonului care corespunde unor tasări cuprinse între 10 mm și 200 mm. Dincolo de aceste extreme, măsurarea tasării poate fi neadecvată și trebuie luate în considerare alte metode de determinare a consistenței.

SR EN 12350-3:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 3: Încercare Vebe stabilește metoda de determinare a consistenței betonului proaspăt prin timpul Vebe. Standardul nu se aplică betonului cu dimensiunea maximă a agregatului de peste 63 mm. Dacă timpul Vebe este mai mic de 5 s sau mai mare de 30 s, betonul are o consistență care nu poate fi apreciată prin încercarea Vebe.

SR EN 12350-4:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 4: Grad de compactare stabilește metoda de determinare a consistenței betonului proaspăt prin determinarea gradului de compactare. El nu este aplicabil betoanelor care conțin granule ale căror dimensiuni maxime sunt mai mari de 63 mm. Dacă gradul de compactare este mai mic de 1,04 sau mai mare de 1,46, betonul are o consistență pentru care determinarea gradului de compactare nu este corespunzătoare.

SR EN 12350-5:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 5: Încercare cu masa de răspândire stabilește metoda pentru determinarea răspândirii betonului proaspăt. Acesta nu se aplică pentru betonul autocompactant, betonul expandat sau pentru cel grosier, și nici pentru betonul cu dimensiunea maximă a agregatului care depășește 63 mm. Încercarea cu masa de răspândire este sensibilă la schimbări de consistență a betonului care corespund valorilor de răspândire cuprinse între
340 mm și 600 mm.

SR EN 12350-6:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 6: Densitate stabilește metoda pentru determinarea densității betonului proaspăt compactat atât în laborator cât și pe șantier.  Standardul nu este aplicabil betonului foarte dens care nu poate fi compactat prin vibrare normală.

SR EN 12350-7:2009, Încercare pe beton proaspăt. Partea 7: Conținut de aer. Metode prin presiune descrie două metode pentru determinarea conținutului de aer din betonul proaspăt compactat, preparat cu agregate curente sau relativ dense de dimensiuni maxime de 63 mm. Nici una dintre metode nu este aplicabilă betoanelor preparate cu agregate ușoare, cu zgură de furnal răcită în aer sau cu agregate cu porozitate mare, datorită mărimii factorului de corecție a agregatului în raport cu conținutul de aer antrenat al betonului.

SR EN 12350-8:2010, Încercări pe beton proaspăt. Partea 8: Beton autocompactant. Încercarea la răspândire din tasare stabilește procedura de determinare a răspândirii din tasare și a timpului t500 pentru betonul autocompactant. Această încercare este adecvată pentru dimensiunea maximă a agregatului mai mică de 40 mm.

SR EN 12350-9:2010, Încercări pe beton proaspăt. Partea 9: Beton autocompactant. Încercare cu pâlnia V specifică procedura de determinare a timpului de curgere prin pâlnia V pentru betonul autocompactant. Încercarea este adecvată atunci pentru dimensiunea maximă a agregatului mai mică de 22,4 mm.

SR EN 12350-10:2010, Încercări pe beton proaspăt. Partea 10: Beton autocompactant. Încercare cu cutia stabilește procedura de determinare a capacității de trecere pentru betonul autocompactant utilizând cutia L. Încercarea stabilește capacitatea de trecere a betonului autocompactant prin spații înguste, inclusiv prin spațiile dintre bare de armare și alte obstacole, fără segregare sau blocare. Există două variante: încercarea cu două bare și încercarea cu trei bare. Încercarea cu trei bare simulează o armare mai deasă.

SR EN 12350-11:2010, Încercări pe beton proaspăt. Partea 11: Beton autocompactant. Încercare de segregare pe sită stabilește procedura de determinare a rezistenței la segregare pe sită a betonului autocompactant.

SR EN 12350-12:2010, Încercări pe beton proaspăt. Partea 12: Beton autocompactant. Încercare cu inel J stabilește procedura pentru a determina capacitatea de trecere (măsurată de palierul de blocare), răspândirea prin inelul J și timpul de curgere t500J ale betonului autocompactant prin inelul J. Această încercare este adecvată atunci când dimensiunea maximă a agregatului nu depășește 40 mm.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: