Asociaţia de Standardizare din România

Acasă » 2017 » Martie

Arhive lunare: Martie 2017

Vehiculele electrice sunt în atenția standardizării

Standardul SR EN ISO 17409:2017, Vehicule rutiere cu propulsie electrică. Conectarea la o sursă externă de alimentare cu energie electrică. Cerințe de securitate prin cerințele pe care le stabilește, asigură securitatea pentru conectarea a unui vehicul rutier propulsat electric la o sursă de alimentare cu energie electrică externă, utilizând o fișă sau o priză fixată pe vehiculul electric.

Acest standard se aplică pentru vehicule rutiere propulsate electric prin circuite electrice cu tensiuni de clasă B. În general, standardul se poate aplica și pentru motociclete și mopede, dacă nu există standarde destinate pentru astfel de vehicule.

Acest standard se aplică numai pentru circuitele de alimentare cu energie electrică a vehiculului. De asemenea, acest standard se aplică pentru funcțiile de comandă și control dedicate pentru alimentarea vehiculului cu energie electrică, utilizate pentru conexiunea de alimentare a vehiculului de la o sursă externă de energie electrică.

Standardul cuprinde cerințe privind:

  • protecția persoanelor împotriva șocului electric: protecție de bază și în condiții de defect simplu, protecția împotriva tensiunii intempestive, rezistența de izolație și coordonarea izolației;
  • protecția împotriva incidentelor termice: protecția la supracurent și împotriva arcului electric pentru conexiuni de curent continuu, energia reziduală după deconectare;
  • soclul de conector instalat pe vehicul, fișă și cablu;
  • alimentarea în curent alternativ: caracteristici de curent, curenți de defect în curent continuu, curent de atingere, circulația inversă de putere intempestivă, factor de putere, blocarea prizei mobile pentru alimentare VE;
  • alimentarea în curent continuu: dispozitiv de deconectare, funcții pilot de comandă, sistemul de monitorizare a rezistenței de izolație a vehiculului, blocarea prizei mobile pentru alimentarea VE, alimentare cu energie electrică, în curent alternativ sau în curent continuu, pe aceleași contacte, supratensiune în cazul unei deconectări de sarcină, circulație reversibilă de putere intempestivă, capacitanţe Y;
  • cerințe operaționale;
  • manualul de utilizare și marcare;
  • procedura de încercare: rezistența conductorului de protecție, încercarea rezistenței de izolație, încercarea la tensiunea de ținere, încercări pentru curentul de pornire, curent de atingere.

Și denumirea pesticidelor este standardizată

SR ISO 765:2017, Pesticide care nu necesită denumiri comune – standard adoptat prin filă de confirmare este un standard care oferă lista anumitor produse chimice pesticide ale căror denumiri chimice sunt destul de scurte și ușor de distins sau ale căror denumiri uzuale sunt deja cunoscute și pentru care nu este necesar să se atribuie denumiri comune recomandate.

Intenția este ca toți compușii grupului de izomeri ai aceluiași pesticid să fie incluși în această listă și, în consecință, nu este necesar să se adauge un prefix la denumirea chimică.

Standardul cuprinde tablele cu denumirea generală  a pesticidelor în engleză și în franceză, denumirea chimică conform Uniunii Internaționale de Chimie Pură și Aplicată (IUPAC), structura, formula chimică, domeniul de utilizare (de ex. fungicite – F, herbicide –H etc.), identificatorul internațional IUPAC (InChIKey&InChI).

Anexa A conține indexul denumirilor în limba franceză, respectiv engleză. Anexele B și C, furnizează indexul formulelor moleculare și respectiv al numerelor de înregistrare CAS®.

Acest standard înlocuiește SR ISO 765:2001.

În această nouă ediție au fost efectuate următoarele modificări principale față de ediția precedentă:

  • Intrarea acid diclor-3,6picolinic a fost eliminată deoarece pentru acest compus a fost adoptată și publicată denumirea comună Clopiralid în ISO 1750-5:1981/Amd 5:2008. Intrarea piperazină a fost eliminată deoarece nu are nicio activitate relevantă. Intrarea sulfat de nicotină a fost transferată ca notă la intrarea nicotină;
  • Practica includerii alternative a denumirilor așa cum a fost utilizată în ISO 765:1976 a fost eliminată, iar denumirile preferate au fost alese fie pe baza utilizării mai frecvente sau a absenței prefixelor;
  • ISO impune acum ortografierea cu „f” a sulfului și derivaților săi, și astfel aceste denumiri care au folosit „ph” în ortografierea lor au fost actualizate;
  • Denumirile sunt înregistrate în ordine alfabetică în limba engleză și sunt însoțite de varianta corespunzătoare în limba franceză;
  • Informațiile care însoțesc fiecare nume au fost extinse pentru a corespunde cu cele mai recente modificări ale ISO 1750;
  • Denumirile în limba rusă prezente în ediția precedentă au fost eliminate deoarece mai multe dintre ele au fost greșite.

Standardul intră în patrimoniul comitetului tehnic ASRO/CT 105, Îngrășăminte chimice, pesticide și alte produse de uz fitosanitar.

Standardul a fost adoptat prin metoda notei de confirmare și deși nu există versiunea română a lui totuși acesta poate fi utilizat foarte ușor datorită structurilor, formulelor și denumirilor specifice chimiei.

Analiza apei se bazează pe o prelevare corectă

  • SR ISO 5667-5:2017, Calitatea apei. Prelevare. Partea 5: Ghid pentru prelevarea apei potabile din stațiile de tratare și rețeaua de distribuție
  • SR EN ISO 5667-6:2017, Calitatea apei. Prelevare. Partea 6: Ghid pentru prelevările efectuate în râuri și alte cursuri de apă
  • SR EN ISO 5667-14:2017, Calitatea apei. Prelevare. Partea 14: Ghid pentru asigurarea calității și controlul calității în prelevarea și tratarea apelor din mediul înconjurător

ISO 5667 este un grup de standarde referitoare la diferite aspecte privind prelevarea apei la modul general (părțile de la1 la 3) și prelevarea tipurilor specifice de apă (părțile de la 4 în sus).

Cele trei părți ale standardului, citate mai sus, au fost adoptate prin metoda publicării versiunii oficiale și textul lor este în limba engleză.

SR ISO 5667-5:2017, Calitatea apei. Prelevare. Partea 5: Ghid pentru prelevarea apei potabile din stațiile de tratare și rețeaua de distribuție stabilește principiile care trebuie aplicate tehnicilor de prelevare a apei destinate consumului uman.

Pentru scopurile acestui standard, apa destinată consumului uman cuprinde:

  1. a) întreaga cantitate de apă, fie în starea sa inițială, fie după tratare, destinată pentru băut, gătit, prepararea hranei, sau pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea sa, și
  2. b) întreaga cantitate de apă necesară pentru fabricarea, prelucrarea, conservarea sau comercializarea produselor sau substanțelor destinate consumului uman.

SR EN ISO 5667-6:2017, Calitatea apei. Prelevare. Partea 6: Ghid pentru prelevările efectuate în râuri și alte cursuri de apă stabilește principiile care trebuie aplicate conceperii programelor și tehnicilor de prelevare, manevrării probelor de apă din râuri și pâraie pentru evaluarea fizică și chimică.

Scopurile programelor de prelevare concepute pentru râuri și pâraie sunt:

  • Determinarea caracterului corespunzător al calității apei unui râu sau pârâu dintr-un bazin hidrografic pentru o utilizare particulară, cum ar fi utilizarea ca sursă de apă potabilă, utilizarea pentru uz agricol, pentru dezvoltarea pescuitului sau a sporturilor nautice,
  • evaluarea impactul activităților umane asupra calității apei, cum ar fi studiul efectelor descărcării deșeurilor sau al scurgerilor accidentale pe apa receptoare, evaluarea efectului acumulării și eliberării de substanțe, inclusiv contaminanți din depozitele de fund, studiul efectelor ingineriei hidrotehnice asupra calității apei.

SR EN ISO 5667-14:2017, Calitatea apei. Prelevare. Partea 14: Ghid pentru asigurarea calității și controlul calității în prelevarea și tratarea apelor din mediul înconjurător oferă îndrumări cu privire la selectarea și utilizarea diferitelor tehnici de asigurare și de control al calității referitoare la prelevarea manuală a apelor de suprafață, potabile, uzate maritime sau nu.

Alte standarde din seria ISO 5667 care au fost adoptate ca standarde române sunt următoarele:

  • SR EN ISO 5667-1:2007, Calitatea apei. Prelevare. Partea 1: Ghid general pentru stabilirea programelor și a tehnicilor de prelevare
  • SR EN ISO 5667-13:2011, Calitatea apei. Prelevare. Partea 13: Ghid pentru prelevarea probelor de nămol
  • SR EN ISO 5667-14:2017, Calitatea apei. Prelevare. Partea 14: Ghid pentru asigurarea calității și controlul calității în prelevarea și tratarea apelor din mediul înconjurător (engleză)
  • SR EN ISO 5667-15:2010, Calitatea apei. Prelevare. Partea 15: Ghid general pentru conservarea și tratarea probelor de nămol și sediment
  • SR EN ISO 5667-16:2003, Calitatea apei. Prelevare. Partea 16: Ghid general pentru testări biologice ale probelor
  • SR EN ISO 5667-19:2005, Calitatea apei. Prelevare. Partea 19: Ghid privind prelevarea sedimentelor marine
  • SR EN ISO 5667-23:2011, Calitatea apei. Prelevare. Partea 23: Ghid privind prelevarea pasivă în apele de suprafață
  • SR EN ISO 5667-3:2013, Calitatea apei. Prelevare. Partea 3: Conservarea şi manipularea probelor de apă
  • SR EN ISO 5667-6:2017, Calitatea apei. Prelevare. Partea 6: Ghid pentru prelevările efectuate în râuri și alte cursuri de apă (engleză)
  • SR ISO 5667-10:1994, Calitatea apei. Prelevare. Partea 10: Ghid pentru prelevarea apelor uzate
  • SR ISO 5667-12:2001, Calitatea apei. Prelevare. Partea 12: Ghid general pentru prelevarea sedimentelor de fund
  • SR ISO 5667-4:2000, Calitatea apei. Prelevare. Partea 4: Ghid de prelevare a apelor din lacuri naturale și artificiale
  • SR ISO 5667-5:2017, Calitatea apei. Prelevare. Partea 5: Ghid pentru prelevarea apei potabile din stațiile de tratare și rețeaua de distribuție (engleză)
  • SR ISO 5667-7:1998, Calitatea apei. Prelevare. Partea 7: Ghid general de prelevare a apei și a aburului din instalațiile de cazane