Asociaţia de Standardizare din România

Acasă » Eurocoduri

Eurocoduri

Având în vedere Recomandarea Comisiei Europene din 11 decembrie 2003 cu privire la implementarea şi utilizarea eurocodurilor pentru lucrări de construcţii şi produse structurale de construcţii, cu relevanţă în spaţiul economic european, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, Ministerul transporturilor, construcţiilor şi turismului a emis ordinul nr. 620/2005 din 29/04/2005, care precizează la:

Art. 4.(1) Eurocodurile şi anexele naţionale, aprobate ca standarde naţionale, se utilizează ca documente normative de referinţă în reglementările tehnice în construcţii.

(2) În perioada 2005-2010 fondul naţional de reglementări tehnice în construcţii va fi revizuit pentru asigurarea prevederilor alin. (1).

(3) În perioada de implementare a eurocodurilor acestea pot fi utilizate dacă tratează aspecte pentru care nu există alte prevederi naţionale.

 

Istoricul programului de eurocoduri

În 1975, Comisia Comunităţilor Europene decidea demararea, în baza articolului 95 al Tratatului, a unui program de acţiune în domeniul construcţiilor. Obiectivul programului era eliminarea barierelor tehnice în schimburile comerciale şi armonizarea specificaţiilor tehnice.

În cadrul acestui program de acţiune, comisia a luat iniţiativa stabilirii unui ansamblu de reguli tehnice armonizate pentru proiectarea construcţiilor; în prezent, aceste reguli sunt utilizate în statele membre ca o alternativă, într-o primă etapă, la regulile naţionale în vigoare pe care urmează să le înlocuiască ulterior.

Timp de cincisprezece ani, comisia a coordonat, cu ajutorul unui Comitet Director alcătuit din reprezentanţii statelor membre, dezvoltarea programului eurocodurilor, fapt ce a condus la apariţia primei generaţii de coduri europene în anii 1980.

În 1989, comisia şi statele membre ale Uniunii Europene şi ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb – AELS – au decis, pe baza unui acord între Comisie şi CEN, să transfere la CEN, printr-o serie de mandate, pregătirea şi publicarea eurocodurilor, cu scopul de a le atribui în viitor statutul de standard european (EN).

În acest mod, se stabileşte, de facto, o legătură între eurocoduri şi totalitatea directivelor Consiliului şi/sau deciziile Comisiei privind standardele europene (de exemplu Directiva Consiliului 89/106/EEC privind produsele pentru construcţii – DPC – şi Directivele Consiliului 93/37/CEE, 92/50/EEC şi 89/440/EEC privind lucrările şi serviciile publice, ca şi directivele echivalente ale AELS, destinate revigorării pieţei interne).

Programul eurocodurilor pentru structuri cuprinde standardele următoare, alcătuite fiecare, în general, din mai multe părţi:

EN 1990 Eurocod: Bazele proiectării structurilor

EN 1991 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor

EN 1992 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton

EN 1993 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel

EN 1994 Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oţel şi beton

EN 1995 Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn

EN 1996 Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie

EN 1997 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică

EN 1998 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur

EN 1999 Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu

Standardele eurocod recunosc responsabilitatea autorităţilor de reglemetare din fiecare stat membru şi stipulează dreptul acestora de a stabili, la nivel naţional, valori ale unor parametri de calcul, care să fie incluse în reglementările privind siguranţa construcţiilor, în cazul în care aceste valori continuă să fie diferite de la o ţară la alta.

 

Statutut şi domeniu de aplicare al eurocodurilor

Statele membre ale UE şi ale AELS recunosc eurocodurile servesc ca standarde de referinţă pentru următoarele utilizări:

— ca mijloc de a proba conformitatea clădirilor şi a lucrărilor inginereşti cu cerinţele esenţiale din Directiva Consiliului 89/106/CEE, în particular Cerinţa Esenţială nr.1 – Stabilitatea şi rezistenţamecanică şi Cerinţa Esenţială nr. 2 – Securitate în caz de incendiu;

— ca bază de specificaţii în contractele de lucrări de construcţii şi serviciile tehnice asociate;

— cadru de specificaţii tehnice armonizate la produsele pentru construcţii (EN şi ATE).

 

Eurocodurile, în măsura în care privesc lucrări de construcţii în sine, au o relaţie directă cu documentele interpretative (Conform articolului 3.3 al DPC, cerinţele esenţiale (CE) trebuie să primească o formă concretă în documentele interpretative (DI) pentru a asigura legătura necesară între cerinţele esenţiale şi mandatele pentru standarde europene (EN) armonizate şi ghidurile pentru agremente tehnice europene (ATE), precum şi cu aceste agremente) cu referire la articolul 12 al DPC, chiar dacă sunt de natură diferită de standardele de produse armonizate (Conform articolului 12 al DPC (Directiva Consiliului 89/106/CEE) documentele interpretative trebuie:

a) să prezinte o formă concretă pentru cerinţele esenţiale armonizându-se terminologia şi bazele tehnice,

indicându-se acolo unde este necesar, clasele sau nivelul pentru fiecare cerinţă;

b) să indice metodele de corelare a acestor clase sau niveluri ale cerinţelor cu specificaţiile tehnice, de exemplu metode de calcul şi încercare, reguli tehnice pentru proiectare etc.;

c) să servească drept referinţă pentru stabilirea standardelor armonizate şi ghidurilor pentru agremente tehnice armonizate Eurocodurile, de facto, joacă un rol similar pentru Cerinţa Esenţială CE 1 şi pentru o parte din CE 2.).

 

În consecinţă, aspectele tehnice care rezultă din lucrările de elaborare a eurocodurilor trebuie să fie luate în considerare de manieră adecvată de către comitetele tehnice CEN şi/sau de către grupurile de lucru ale EOTA care elaborează standarde de produs, în vederea ajungerii la o completă compatibilitate a acestor specificaţii tehnice cu eurocodurile.

 

Standardele eurocoduri furnizează reguli comune de proiectare structurală pentru calculul întregii structuri, şi produselor componente, de natură tradiţională sau inovatoare. Formele neobişnuite constructive sau de concepţie, nu sunt acoperite în mod specific şi în asemenea cazuri proiectantul apelează la experţi pentru consideraţii adiţionale.

 

Standarde naţionale care adoptă eurocoduri

Standardele naţionale care adoptă eurocoduri trebuie să cuprindă textul integral al eurocodului (inclusiv anexele) aşa cum a fost publicat de CEN; textul eurocodului poate fi precedat de o pagină naţională de titluri şi un preambul naţional şi poate fi urmat de o anexă naţională.

Anexa naţională poate să conţină numai informaţii şi date privind parametrii din eurocod definiţi drept parametri care se determină la nivel naţional; informaţiile şi datele care fac obiectul opţiunii autorităţilor naţionale sunt utilizate pentru proiectarea construcţiilor şi a lucrărilor inginereşti din ţara respectivă şi se referă la:

–         valori şi/sau clase pentru care eurocodul prevede alternative naţionale;

–         valori care se pot utiliza în cazul în care eurocodul nu furnizează valoarea parametrului şi indică numai simbolul acestuia;

–         date specifice ţării respective (geografice, climatice etc.), ca de exemplu harta de zonare pentru încărcarea dată de zăpadă;

–         procedura care trebuie utilizată atunci când eurocodul prezintă proceduri alternative.

Anexa naţională poate să conţină, de asemenea, şi:

–         decizii de aplicare a anexelor informative ale eurocodului

–         referiri la informaţii şi date complementare, care să nu contravină textului standardului, cu scopul de a asista utilizatorul la aplicarea eurocodului.

 

Legătura dintre eurocoduri şi specificaţiile tehnice armonizate (EN şi ATE) pentru produse

Este necesar să existe o coerenţă în ceea ce priveşte specificaţiile tehnice armonizate pentru produsele de construcţii şi regulile tehnice pentru lucrările de construcţii. Pe lângă aceasta, orice informaţie referitoare la eurocoduri, care însoţeşte marcajul CE pentru produsele de construcţii, trebuie să menţioneze clar parametrii determinaţi la nivel naţional care au fost luaţi în considerare.

Implementarea şi utilizarea Eurocodurilor pentru construcţii se face în conformitate cu Ordinul MTCT 620 din 29.04.2005 care are în vedere Recomandarea Comisiei Europene din 11 decembrie 2003 şi Ghidul L aplicare şi utilizare Eurocoduri din 27 noiembrie 2003.

Informaţii specifice EN 1990

 

EN 1990 descrie principiile şi cerinţele de securitate, aptitudine în exploatare şi durabilitate ale structurilor. Se bazează pe conceptul de stare limită, utilizat împreună cu metoda coeficienţilor parţiali.

 

Pentru proiectarea structurilor noi, EN 1990 se utilizează, pentru aplicare directă, împreună cu eurocodurile de la EN 1991 până la 1999.

EN 1990 furnizează de asemenea indicaţii referitoare la aspectele de fiabilitate structurală legate de securitate, aptitudine în exploatare şi durabilitate:

– pentru cazurile de proiectare care nu fac obiectul de la EN 1991 până la 1999 (alte secţiuni, tipuri de structuri neluate în considerare, alte materiale);

– pentru a servi ca document de referinţă pentru alte TC ale CEN în ceea ce privesc aspectele structurale.

 

EN 1990 este destinat să fie utilizat de către:

– comitetele care se ocupă de redactarea proiectelor standardelor de proiectare structurală şi standardelor corespunzătoare de produse, încercări şi execuţie;

– clienţi (de exemplu pentru a formula cerinţele specifice ale acestora în privinţa nivelurilor de fiabilitate şi durabilitate)

– proiectanţi şi constructori;

– autorităţi competente în domeniu.

 

EN 1990 poate să fie utilizat, atunci când este relevant, ca un document ghid pentru proiectarea structurilor care nu fac obiectul eurocodurilor de la EN 1991 până la 1999, pentru:

– a evaluare alte acţiuni şi modul de a se grupa;

– de a modela comportarea materialului şi structurile;

– de a evalua valorile numerice a formatului de fiabilitate.

 

Valorile numerice pentru coeficienţii parţiali şi alţi parametri de fiabilitate sunt recomandaţi ca valori de bază care asigură un anumit nivel de fiabilitate acceptat. Acestea au fost selectate presupunând un nivel corespunzător al calităţii manoperei şi managementului.

Când se utilizează EN 1990 ca document de bază de către alte CEN/TC trebuie să se utilizeze aceleaşi valori.

 

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: