Asociaţia de Standardizare din România

Acasă » Articole etichetate 'biodegradabil'

Arhive etichetă: biodegradabil

Reclame

ASRO lansează prima temă de dezbatere

Standardele sunt parte a vieţii nostre de zi cu zi, intră zilnic în casa noastră (chiar dacă nu conştientizăm acest lucru) ca atare ne-am gândit, să oferim cititorilor noştri o temă de dezbatere pe acest blog.

Aşteptăm intervenţiile dvs. cu deosebit interes, mai ales ale specialiştilor în diverse domenii, ale utilizatorilor de standarde, ale producătorilor sau distribuitorilor de servicii, ale tuturor celor care sunt interesaţi de existenţa noastră cotidiană, a tuturor.

Începem aceste dezbateri lunare cu o temă de mare actualitate: pungile biodegradabile. Această temă a suscitat, până în prezent, dezbateri la nivelul mass-media, şi nu numai. Una dintre probleme fiind dată de existenţa, la nivel mondial, a mai multor standarde. Prezentăm o scurtă punere în temă vis a vis de această problemă.


A FI SAU A NU FI O SACOŞĂ „VERDE”

Acum un secol (împlinit în 2007), în Statele Unite, belgianul Leo Baekeland punea la punct un material care avea să revoluţioneze piaţa de consum: banalul plastic, care a început să fie folosit pentru producerea celor mai diverse obiecte.

Astăzi, după ce s-a constatat că Pământul nu mai poate respira din cauza re­numitelor deşeuri din plas­tic, acesta a început să fie înlocuit cu materiale mai prietenoase cu mediul înconjurător, adică biodegradabile.

Avan­ta­jele, după cum o demonstrează cercetările şi experimentele, sunt numeroase: pen­tru pro­ducerea lor, se eco­nomiseşte energie, se reduc emisiile de bioxid de carbon, se reciclează materialul agricol şi, un aspect social important, se creează noi locuri de muncă.

În Uniunea Europeană s-a pus problema ca până în 2010 să se renunţe la fabricarea ambalajelor din plastic non-biodegradabile.


Dar ce înseamnă un ambalaj biodegradabil ?

Este un ambalaj care are următoarele proprietăţi: „sub acţiunea micro-organismelor în prezenţa oxigenului, descompunerea unui component chimic organic în dioxid de carbon, apă şi săruri minerale ale celorlalte elemente prezente (mineralizare) şi apariţia unei noi biomase. În absenţa oxigenului, descompunerea în dioxid de carbon, metan, săruri minerale şi crearea unei noi biomase”, conform SR EN 13432:2002

Până în acest moment se cunosc două tehnologii de producere a ambalajelor(sacoşelor, că de acestea este vorba, biodegradabile): tehnologia hidro-biodegradabilă şi tehnologia oxo-biodegradabilă.


Tehnologia hidro-biodegradabilă

„Hidro-biodegradabilitatea” implică producerea ambalajelor din materiale bioplastice produse pe bază de componente naturale (amidon, gluten, biopolimeri). În aceste condiţii biodegradarea este iniţiată prin hidroliză, iar microparticulele sunt transformate în biomasă de către microorganisme, cu degajare de CO2 şi după unele studii şi metan, fenomenul fiind cunoscut şi sub denumirea de compostabilitate. Este un fenomen asemănător celui prin care deşeurile de origine vegetală (frunze, paie etc) îngropate în pământ se transformă în compost.

Avantaje:

§ Tehnologia este considerată ca fiind cea mai „sustenabilă”, de altfel şi cel mai mare avantaj al acestei tehnologii, practic este non-poluantă.

§ Deşeurile sunt compostabile, şi pot fi utilizate ca fertilizant.

§ Nu conţine nici un fel de metale grele sau alte elemente poluante.

§ Este conformă cu cerinţele esenţiale din directivele europene din acest domeniu, directiva 94/62/EC – Ambalaje şi deşeuri de ambalaje şi standardele armonizate aferente

Dezavantaje:

§ Ambalajele rezultate nu sunt durabile, se degradează, fizic vorbind, într-un timp foarte scurt.

§ Având la bază componente naturale este clar că vor fi necesare culturi dedicate exclusiv fabricării ambalajelor de acest tip, eventual din plante modificate genetic.

§ Nu se reciclează.

§ Fabricarea lor implică utilizarea unor resurse serioase de apă şi consum mai mare de energie decât al ambalajelor tradiţionale.

§ La sfârşitul ciclului de viaţă al ambalajelor, deşeurile rezultate implică utilizarea unor instalaţii de compost industrial.


Tehnologia oxo-biodegradabilă

Implică utilizarea unui aditiv (de multe ori acesta conţine magneziu, cobalt, nichel etc. , deci metale grele) în procesul de fabricare al ambalajelor. Acest aditiv fin dispersat în matricea polimerică a ambalejelor, are proprietatea de a transforma un produs inert la biodegradare, cum este polietilena, într-un produs care este biodegradabil, practic un plastic care se degradează într-un timp relativ scurt, 3-24 luni, spre deosebire de cel tradiţional care necesită zeci sau chiar sute de ani.

Avantaje:

§ Este cea mai ieftină variantă pentru producătorii de ambalaje clasice. Introducerea noi tehnologii implică costuri minime de adaptare a utilajelor.

§ Ambalajele pot fi reciclate.

§ Sunt la fel de fiabile la utilizare ca şi plasticul tradiţional.

§ Deşeurile rezultate pot fi depozitate în gropi de gunoi, fără costuri suplimentare.

Dezavantaje:

§ Este şi rămâne un plastic, care în anumite condiţii (temperatură, umiditate, razele soarelui) se degradează. De aici şi numeroasele dezavantaje comune cu plasticul tradiţional:

§ deşeurile trebuiesc, neapărat colectate şi depozitate în gropi de gunoi sau reciclate;

§ degradarea durând până la 24 de luni, deşeurile pot ameninţa viaţa acviferă.

§ Anumiţi aditivi pot conţine metale grele în exces, ca atare producătorii de ambalaje trebuie să procedeze la testări suplimentare ale produselor (sacoşe) pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele esenţiale din directivele europene.

Fără a avea pretenţia epuizării, în aceste câteva rânduri, a discuţiilor pro sau contra unei tehnologii sau a alteia, aşteptăm, cu mult interes, reacţia dvs. faţă de această problemă.

Reclame

CRIZA PRODUCĂTORILOR DE AMBALAJE: EN 13432

Directiva 94/62/EC îşi propune să armonizeze măsurile referitoare la managementul ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje. Aceasta va furniza un înalt nivel de protecţie a mediului, va consolida piaţa internă, va reduce barierele în calea comerţului şi restricţionarea competiţiei în cadrul Comunităţii Europene. În acest scop, această directivă stabileşte măsuri destinate prevenirii producţiei de deşeuri de ambalaje, reutilizarea şi reciclarea ambalajelor, precum şi alte forme de recuperare a deşeurilor de ambalaje. Scopul este, desigur, reducerea în final a unor asemenea deşeuri.

Standardul european EN 13432 specifică cerinţele pentru ambalajele biodegradabile care pot fi transformate în compost. Ca şi celelalte standarde armonizate (EN 13427-EN 13431), acest standard se referă la toate tipurile de materiale şi la toate tipurile de ambalaje pentru toate tipurile de produse.

Standardul EN 13432 specifică cerinţe şi proceduri pentru a determina capacitatea de transformare în compost şi de tratare anaerobă a ambalajelor şi materialelor de ambalare prin abordarea a patru caracteristici: capacitatea de biodegradare, dezintegrarea în timpul tratării biologice, efectul asupra procesului de tratare biologică şi efectul asupra calităţii compostului rezultat în cazul ambalajelor care constau din diverse componente, dintre care unele pot fi transformate în compost, iar altele nu, ambalajul – ca un întreg – nu poate fi transformat în compost.

Totuşi, în cazul în care componentele pot fi separate cu uşurinţă cu mâna înainte de eliminare, componentele care pot fi transformate în compost pot fi tratate ca atare, odată separate de componentele care nu pot fi transformate în compost. Numeroase magazine de desfacere cu amănuntul aplică la ora actuală acest standard la pungile de plastic. Pungile care respectă acest standard se vor descompune în ultimă instanţă în bioxid de carbon, biomasă şi apă.

Pentru informaţii suplimentare, contactaţi : thierry.legrand@ce.eu.

Asociaţia de Standardizare din România a adoptat standardele europene menţionate în acest articol, după cum urmează:

SR EN 13427:2005 – Ambalaje. Cerinţe referitoare la utilizarea standardelor în domeniul ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje;

SR EN 13428:2005 – Ambalaje. Cerinţe specifice fabricării şi compoziţiei. Prevenire prin reducere la sursă;

SR EN 13429:2005 – Ambalaje. Reutilizare;

SR EN 13430:2004 – Ambalaje. Cerinţe referitoare la ambalajele valorificabile prin reciclarea materialelor;

SR EN 13431:2005 – Ambalaje. Cerinţe referitoare la ambalajele valorificabile energetic, inclusiv specificarea puterii calorifice inferioare minime;
SR EN 13432:2002
+AC:2005Ambalaje. Cerinţe referitoare la ambalajele valorificabile prin formarea compostului şi biodegradare. Program de încercare şi criterii de evaluare a acceptării finale a ambalajelor.

Aceste standarde pot fi achiziţionate de la Serviciul Vânzări-Abonamente, str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88.

De asemenea, Asociaţia de Standardizare din România vă pune la dispoziţie colecţia Materiale plastice biodegradabile. Încercări. Criterii de evaluare şi certificare, care cuprinde 11 standarde necesare evaluării conformităţii materialelor cu cerinţele Uniunii Europene şi 7 acte normative.

MATERIALE PLASTICE BIODEGRADABILE. ÎNCERCĂRI. CRITERII DE EVALUARE ŞI CERTIFICARE

Pentru a veni în sprijinul producătorilor români de ambalaje biodegradabile, ASRO a lansat colecţia :

MATERIALE PLASTICE BIODEGRADABILE. ÎNCERCĂRI.
CRITERII DE EVALUARE ŞI CERTIFICARE

Colecţia ”Materiale plastice biodegradabile. Încercării. Criterii de evaluare şi certificare” conţine 11 standarde necesare evaluării conformităţii materialelor cu cerinţele Uniunii Europene şi implicit cu legislaţia naţională şi şapte acte normative ( vezi lista) .

Acum un secol, în Statele Unite, belgianul Leo Baekeland punea la punct un material care avea să revoluţioneze piaţa de consum: banalul material plastic, care a început să fie folosit pentru producerea celor mai diverse obiecte. Astăzi, după ce s-a constatat că Pământul nu mai poate respira din cauza deşeurilor din plas­tic, acesta a început să fie înlocuit cu materiale mai prietenoase cu mediul înconjurător, adică biodegradabile.

Fiindcă materialul plastic reprezintă un sfert din gunoiul aruncat zilnic, Irlanda a fost prima ţară care a luat atitudine: din 2002, pungile de plastic nu se mai dau gratis la magazine. Cine doreşte pungă, plăteşte 15 eurocenţi.

Dar ce înseamnă un ambalaj biodegradabil ?

Acesta este format din molecule care pot fi transformate în molecule mai mici şi mai puţin poluante, transformare care are loc datorită micro-organismelor care trăiesc în mediul natural: bacterii, ciuperci, alge etc. Rezultatul acestui proces de transformare trebuie să fie apa, dioxidul de carbon sau metanul. Gazele naturale rezultate din vegetale precum lemnul, pluta sau bumbacul sunt biodegradabile. Chiar şi materialele plastice pot fi biodegradabile. Originea lor este sintetică sau pe bază de resurse vegetale.

Există diverse tipuri de ambalaje biodegradabile:

  • biopolimeri rezultaţi din plante (amidon, celuloză etc);
  • biopolimeri produşi prin polimerizarea chimică care asociază utilizarea materiilor prime regenerabile cu procese industriale de polimerizare;
  • biopolimeri produşi de micro-organisme modificate genetic;
  • polimeri sintetici.

Deşeurile de ambalaje biodegradabile trebuie să permită descompunerea fizică, chimică, termică sau biologică pentru ca cea mai mare parte a materialului să se transforme in biomasă şi apă.

În Uniunea Europeană s-a pus problema ca până în 2010 să se renunţe la fabricarea ambalajelor din plastic non-biodegradabil.

Standardul SR EN 13432:2002 privind biodegradabilitatea conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale ale Directivei privind ambalajele. Colecţia oferă standardele necesare pentru determinarea biodegrabilităţii materialelor plastice în diferite condiţii: în mediu apos, în condiţii controlabile de compostaj, prin analiza dioxidului de carbon degajat etc.

Pentru comenzi, vă rugăm să ne contactaţi la:

Serviciul Vânzări-Abonamente

Tel : 021- 316.77.25, Fax :021- 317.25.14/ 021- 312.94.88

e-mail : vanzari@asro.ro.